Poem Epic

adaugă primul comentariu  -  146 vizualizări
scris de Ciprian Coroianu  -    -  July 5, 2017

Poem Epic
Poem „epic"...
... cu o rimă rimă nepereche, despre „țații" și țațele presei din România, de Carmen Popa

M-am trezit dis-dimineață,
Și-am pus rufele pe ață,
Mi-am făcut și-o cafeluță
Și m-am scărpinat la... tâmplă.

Cu cealaltă mână-n cur,
Am scris și o știre, șnur.
Că așa îmi place mie
Să văd cuvinte pe hârtie.

Nu e musai să se lege,
Poate nici să "se-nțelege".
Hai fie, numai pe alocuri.
În rest, totu-i despre șocuri.

Șoc, șoc, șoc și iarăși șoc!
Dă-ți o palmă pe ochi,
Căci n-o să-ți vină să crezi,
Ce-o s-auzi și ce-o să vezi.

Un cuvânt e scris mărunt,
Celălat... privește crunt,
Scris cu litere de-o șchioapă,
Parcă vrea pe toți să-i bată.

Mai un cuvințel mai mic,
Încă unul scris oblic,
Mai bag niște exclamații,
Doar, doar le-oi intra în grații.

Hai, nu mai fi agitat.
Așază-te relaxat,
Ia țigara pân' la filtru,
Nu-ți spusei decât de titlu.

Anyway, nu prea am timp
Să stau să îți mai explic,
Mi-s persoană ocupată,
De miniștri căutată.

Când m-apuc să cercetez,
Toți se tem, nasc căcărezi.
Căci stiloul meu e foc,
Îi arde, nu stă pe loc.

Da, așa e cum îți spun.
Ce crezi? Că te mint acum?
Eu sunt sinceră, sunt loială
Și extrem de cerebrală.

Hai, pa, că m-ai enervat,
Deloc nu m-ai aprobat.
Știu eu că sunt cea mai bună,
Și aici, dar și pe Lună.

Adaugă primul comentariu

Comentariul tău va fi anonim, dacă nu te loghezi sau înregistrezi.